Bronșiolita este o afecțiune frecventă la sugari și copiii sub 2 ani, mai ales în sezonul rece. În calitate de medic pediatru, consider esențial ca părinții să știe cum să recunoască simptomele, să prevină transmiterea și să gestioneze corect această boală.
75% din cazurile de bronșiolită apar la copiii cu vârsta sub 1 an.
Ce este bronșiolita?
Bronșiolita este o infecție virală care afectează cele mai mici ramuri ale căilor respiratorii, numite bronșiole (căi respiratorii terminale care conduc aerul către alveolele pulmonare, locul unde se face și schimbul de oxigen).
Virusul lezează mucoasa bronșiolelor, motiv pentru care acestea se inflamează și se umplu cu mucus.
La copiii mici, diametrul acestor bronșiole este foarte mic, astfel că inflamația mucoasei la acest nivel și apariția mucusului duc la obstrucția lor. Astfel, aerul va circula cu dificultate, schimbul de oxigen va fi afectat și ulterior va apărea respirația dificilă. Din acest motiv, sugarii sub 6 luni au riscul de a dezvolta forme severe de boală, complicate cu insuficiență respiratorie.
Afecțiunea este cel mai des cauzată de virusul sincitial respirator (RSV), dar pot fi implicate și alte virusuri, precum rinovirusurile, adenovirusurile și virusul gripal.
Important de menționat este că aproximativ 75% din cazurile de bronșiolită care necesită spitalizare sunt cauzate de RSV. Totuși, RSV este un virus frecvent întâlnit în anotimpul rece, astfel că până la vârsta de 3 ani toți copiii trec printr-un episod de infecție cu RSV, dar care nu se manifestă neapărat cu bronșiolită.
La adulți și la copiii mai mari, infecția cu RSV se poate manifesta prin simptomele unei simple răceli (rinoree, tuse, +- febră).
Cum se transmite bronșiolita?
Bronșiolita se transmite prin:
Contact direct cu secrețiile respiratorii (strănut, tuse);
Suprafațe contaminate (jucării, mese);
Contact apropiat cu persoane infectate.
Virusul poate supraviețui pe suprafețe timp de mai multe ore, iar spălatul frecvent pe mâini este una dintre cele mai eficiente metode de prevenție.
Un copil care are o infecție cu VSR este contagios timp de 3-8 zile (dintre care 1-2 zile înainte de debutul simptomelor). După transmiterea infecției, VSR are o incubație de 2-5 zile.
Cine este la risc?
Bronșiolita afectează, în principal, copiii sub 2 ani, iar cei mai vulnerabili sunt:
Sugarii sub 6 luni;
Copiii născuți prematur;
Cei cu boli pulmonare cronice (de exemplu, displazie bronhopulmonară);
Copiii cu afecțiuni cardiace congenitale;
Sugarii cu sistem imunitar compromis;
Copiii din medii socioeconomice precare.
Copilul care are părinți fumători are un risc mai crescut de a avea episoade de bronșiolită.
Simptomele bronșiolitei
Simptomele bronșiolitei debutează, de obicei, ca o răceală obișnuită:
Secreții nazale abundente;
Febră moderată;
Tuse;
Iritabilitate;
Dificultăți de alimentație.
Pe măsură ce boala progresează, după 3-5 zile, pot apărea:
! Respirație rapidă sau șuierătoare (wheezing);
! Dificultăți de respirație: retracții intercostale, balans toracoabdominal;
! Cianoză (colorarea albăstruie a buzelor sau extremităților).
În cazul în care apar simptomele menționate cu !, este recomandat să vă prezentați la medic. De asemenea, dacă copilul nu poate mânca sau nu se poate hidrata optim și/sau prezintă semne de deshidratare, e indicat să mergeți la medic.
Diagnosticul
Diagnosticul bronșiolitei este clinic și se bazează pe examinarea copilului și istoricul simptomelor.
În cadrul consultației, medicul va avea o discuție cu părinții, ulterior va consulta copilul, iar auscultarea plămânilor este cea care îl va ajuta pe medic să diferențieze o bronșiolită de o pneumonie, desigur și întreg contextul clinic. Medicul va urmări dacă există semne de detresă respiratorie și va monitoriza saturația, frecvența cardiacă și respiratorie.
Testele de laborator sau radiografiile toracice nu sunt, de obicei, necesare, dar pot fi utilizate în cazuri severe sau pentru a exclude alte afecțiuni.
În unele situații pot fi folosite exudate nazale/faringiene pentru a stabili etiologia infecției.
Tratamentul bronșiolitei
Nu există un tratament specific pentru bronșiolită, deoarece este o infecție virală. Managementul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor:
Acasă:
Hidratare: Asigurați-vă că sugarul primește suficiente lichide. Dacă are dificultăți la alimentare, oferirea lichidelor în cantități mici și frecvente este recomandată.
Aer umidificat: Un umidificator cu aer rece în cameră poate ajuta la calmarea căilor respiratorii inflamate.
Poziționare: Țineți copilul ușor ridicat pentru a facilita respirația.
Curățarea nasului: Utilizați ser fiziologic și un aspirator nazal pentru a elibera căile respiratorii.
Antitermice la nevoie
Tratamentul antibiotic este indicat doar atunci când există suspiciunea sau dovada unei infecții bacteriene asociate.
Aerosoli?
În practica medicală, tratamentul bronșiolitei rămâne un subiect extrem de controversat. Pe de o parte, majoritatea ghidurilor pediatrice de tratament ne spun în ultimii 5-10 ani că aerosolii cu diferite soluții/medicamente și corticoterapia NU sunt eficiente. Însă există unele studii care dovedesc o ameliorare mai semnificativă a simptomatologiei atunci când sunt folosite în aerosoli soluții saline și/sau epinefrină, dar și corticosteroizii - în special la copiii cu teren atopic. Așadar, e posibil să întâlniți frecvent recomandarea de a folosi aerosoli cu soluție salină.
! În cazul în care ați folosit Ventolin, Flixotide sau corticoterapie în episoadele de bronșiolită și asta s-a întâmplat de mai mult de două ori, vă recomand să mergeți la o consultație la medicul pediatru/pneumolog pediatru. La copilul care prezintă o ameliorare a simptomatologiei sub Ventolin și mai mult de două episoade de bronșiolită, este bine să evaluăm cazul mai atent și să decidem mai clar când este nevoie sau NU să folosiți aceste tratamente. Utilizarea corticosteroizilor în exces duce la efecte secundare pe termen lung și la scăderea imunității.
Formele ușoare și moderate de bronșiolită care NU apar la copiii aflați în grupele de risc, NU impun spitalizarea deoarece pot fi tratate la domiciliu.
Spitalizarea este necesară în cazurile severe, mai ales pentru copiii care au nevoie de oxigenoterapie, hidratare intravenoasă sau suport ventilator.
Spitalizarea se impune atunci când copilul are:
saturații ce se mențin constant sub 92%
frecvență respiratorie crescută
dificultăți de respirație
dificultăți de alimentație
vârstă sub 3 luni sau istoric de prematuritate
boli cronice asociate
părintele nu poate avea grijă de copil acasă
Prevenția bronșiolitei
Având în vedere că RSV, dar și celelalte virusuri care cauzează bronșiolita sunt mai frecvente în anotimpul rece și pot cauza simptome ușoare de răceală la adulți, este bine să ne luăm următoarele măsuri de prevenție:
Spălarea frecventă a mâinilor;
Evitarea spațiilor aglomerate și închise
Nu primim în vizită persoane cu simptome ușoare de răceală dacă copilul are vârsta sub 6 luni
Vaccinarea antigripală pentru membrii familiei.
Vaccinarea anti-RSV: - Synagis: pentru copiii născuți prematur, poate fi recomandat un tratament profilactic cu anticorpi monoclonali (palivizumab) împotriva RSV, conform ghidurilor NICE. - Abrysvo - vaccinarea femeilor însărcinate pentru a oferi protecție bebelușului timp de 6 luni - Beyfortus* vaccin pentru sugari *acest vaccin nu este disponibil în România momentan.
Concluzie
Bronșiolita este o boală comună, dar potențial serioasă, la sugari și copii mici. Părinții trebuie să fie atenți la semnele de alarmă și să urmeze sfaturile medicale pentru a gestiona corect situația. Rețineți că pentru cazurile ușoare și moderate, hidratarea și curățarea nasului rămân cele mai importante metode de tratament.
Comments