Vă scriu în câteva rânduri despre cum a decurs adaptarea lui Miriam la cresa la varsta de 1 an si 7 luni, așteptări și ce cred eu că ne-a ajutat în acest proces. Vă spun sincer, a fost un proces care a decurs strict după instinct și intuiție, n-am citit aproape nimic pe această temă.
Am fost să văd grădinița cu mult timp înainte
Încă din anul trecut mi-am spus: la anul în primăvară o să o duc la creșă. Așa că în toamnă am fost la o grădiniță privată să văd cum decurg lucrurile, să anunț intenția noastră de a ne înscrie la creșă și să cunosc puțin locul, programul și activitățile de acolo. Încă de la început mi-au spus că inclusiv educatoarele de aici recomandă o adaptare blândă și începerea colectivității treptat, de la 30 min-1h în prima săptămână, cu sau fără prezența părintelui.
Am citit cărți despre mersul la grădiniță
După vârsta de 1 an (august 2023) chiar simțeam că pot să povestesc diverse lucruri cu Miriam pentru că părea să înțeleagă multe. La plimbare i-am arătat unde merg copiii la grădiniță, îi povesteam ce se întâmplă la grădiniță iar după Crăciun i-am cumpărat câteva cărți despre grădiniță. Cărțile acestea le-am tot răsfoit și citit câteva luni la rând. De fiecare dată i-am povestit lui Miriam cu mult entuziasm despre grădiniță astfel încât ea să resimtă doar emoții pozitive legate de acest subiect. I-am povestit și i-am arătat în cărticele că părinții nu rămân la grădiniță dar mereu se întorc după copii. În ultimele săptămâni înainte de grădiniță găseam zilnic ocazia să îi povestesc ceva legat de grădiniță.
Miriam a stat fără mama înainte de creșă
Până să înceapă creșa, am avut numeroase ocazii în care Miriam a stat fără mine câteva ore, chiar dacă încă mai este alăptată: cu bunicii sau cu soțul meu, persoane familiare ei. Cred că este foarte important ca înainte de începerea colectivității, care este o despărțire de câteva ore de mamă, copilul să aibă și alte ocazii în care să stea fără mamă. Astfel acest proces poate va fi mai ușor.
Un alt lucru la care am ținut foarte mult: NU AM MINTIT-O NICIODATĂ! Cu nimic! Mâncare, somn, plecat de acasă, în joacă… deloc minciuni și pacăleli. Acest lucru contribuie mult la construirea încrederii copilului iar când mama va spune “mama te lasă la grădiniță și după ce te joci cu copiii o să vin după tine”, copilul se va simți in siguranța.
Adaptarea programului și a rutinei
Stiam că odată ce merge la creșă aici va avea doar un somn. Știam că trecerea de la 2 somnuri la 1 durează mai mult și e mai dificilă. Așa că de pe la 14 luni, Miriam oricum dădea semne să renunțe la al doilea somn asa ca treptat am renunțat la un somn și am mărit perioadele de veghe. Când am început creșa, Miriam avea deja 1-2 luni de când avea 1 somn/zi. Începerea colectivității în procesul de tranziție poate fi extrem de dificil de suportat de către copil.
Temperamentul copilului
Ce cred că mai contează: temperamentul copilului. Lucru pe care nu-l putem modifica dar cunoscând câteva particularități ale temperamentului copilului nostru putem lucra împreună ca să îl ajutăm să treacă mai ușor prin unele etape/ experiențe. La acest capitol nu am avut prea mult de “lucru” pentru că Miriam este o fire calma și extrem de sociabilă. Totuși, înainte să începem creșa am ținut neapărat să mai avem câteva “experiențe” în colectivitate, să pot să o observ cum reacționează. De exemplu zile de naștere acasă sau la spații de joacă, timp petrecut în parc cu copii.
Emoțiile și așteptările mamei
Nu ignorați nici așteptările voastre și sentimentele/ emoțiile voastre ca și mamă. Eu mi-am setat niște așteptări realiste. Știam că Miriam este foarte sociabilă însă mă așteptam și să plângă poate din prima zi sau după câteva zile. Am știut că este posibil să fie și așa. Faptul că am mai lăsat-o pe Miriam să mai stea și fără mine, m-a ajutat și pe mine să procesez mai ușor această etapă și să-mi concentrez emoțiile și gândurile doar către lucrurile pozitive. Îngrijorările sunt firești însă, ca de obicei, m-am focusat pe emoțiile pozitive și am savurat din plin tot acest proces. Nu uitați! Copiii reacționează/ empatizează cu sentimentele mamei iar dacă mama este stresată, tristă, îngrijorată de acest început la fel va fi și copilul. În caz contrar, emoțiile pozitive bineînțeles că vă vor ajuta.
Planificare și adaptare treptată
Am vrut neapărat ca Miriam sa inceapa acum cresa( 1 an si 7 luni), cât încă sunt în concediu, ca să putem să procesăm toată această schimbare treptat și încet-încet să ne adaptăm programul la programul grădiniței. Mi-am propus să începem la 1 Aprilie, când Miriam avea 1 an și 7 luni. 1 Aprilie ora 00:02, Miriam face febră :)))) nu a fost mare lucru dar am amânat cu o săptămână. Luni, mergem la grădiniță. Întotdeauna cam așa i-am povestit despre grădiniță: mâine când ne trezim, mâncăm și mergem la grădiniță. Te duci la copii. Te duci să te joci cu copiii, să vezi ce frumos o să fie. Ne-am îmbrăcat frumos, și eu și soțul, ca într-o zi de sărbătoare. Am parcat mașina puțin mai departe de intrarea în grădiniță, ca să avem timp să mergem puțin pe jos. Pana am ajuns la gradinita iar i-am mai spus că mergem la copii si ca o sa fie foarte frumos. Aproape de grădiniță deja se auzeau voci de copii. Miriam cum i-a auzit a luat-o la pas grabit. Am ajuns la grădiniță, în sala de așteptare unde ne schimbam papuceii, exact ca în cărticelele pe care le-am citit acasă. A venit doamna educatoare, senină și zâmbăreață și Miriam s-a dus la ea în brațe apoi a vrut să meargă în sala cu copii. Văzând că nici nu se uită după mine, nici nu am insistat să intru cu ea. Am stat 30 de minute afară și am așteptat. Când am revenit după ea totul a fost ok.
A doua zi la fel. A treia zi la fel. Am continuat zilnic să îi povestesc acasa de grădiniță. Dimineața o întrebam: vrei să mergem la grădiniță? Răspunsul: daaa. A patra zi au început să apară inamicii: secrețiile nazale care nu au lăsat-o să doarmă prea bine, astfel că dimineața s-a trezit cam morocănoasă. Mă gândeam dacă să o duc sau nu, dar am zis hai să nu pierdem rutina. Însă după 30 de minute m-am dus după ea pentru că mi-au spus doamnele educatoare că era plângăcioasă și nu prea avea chef să se joace. După weekend totul a fost ok și am revenit la grădiniță. Din săptămâna a doua 2 ore/zi, săptămâna a treia 3 ore/zi. Totul decurge bine. În primele zile când o luam de la grădiniță mi se părea că era așa puțin confuză, pierdută. Poate bulversată de atâtea stimuli și lucruri noi, însă încet-încet s-a adaptat și cu acest lucru. Încă nu interacționează foarte mult cu toți copiii din grupă, are preferințe și deja știe să se ceară în brațele educatoarelor. Asta mă face să cred că ea deja și-a creat legătura de atașament cu educatoarele, lucru care mă liniștește și cred că face ca acest proces să fie mai ușor. Până acum începerea colectivității a decurs foarte ușor pentru noi.
V-am povestit lucrurile care cred că ne-au ajutat pe noi, o poveste în care începerea creșei a decurs ușor. Ca să vă încurajez! Începerea colectivității este o etapă frumoasă, uneori mai grea! însă cu timp, puțină organizare, pregătire și setarea unor așteptări realiste puteți avea o experiență mai ușoară și frumoasă! Mult succes și bucurați-vă din plin de această noua etapă.
Dr. Alexandra Constantin, astazi am scris din postura de mama